Arhitectura

Întreaga arhitectură a fortificaţiei ridicată pe cel mai înalt promontoriu din zonă, arată că aceasta a fost construitaă cu scop defensiv şi de supraveghere de la înălţime a importantelor drumuri de apă şi de uscat ce străbăteau zona.
Zidurile înalte, încăperile mici, dar riguros aranjate, curtea interioară de mici dimensiuni, dependinţe inexistente în afara zidurilor şi nelipsitul turn al gărzii puternic înarmate, accesul dificil din cauza stâncilor şi a drumului îngust ce duce la o poartă nu foarte mare arată că de-a lungul istoriei sale, Enisala a avut rol militar, politic şi administrativ şi mai puţin economic.

Cetatea propriu-zisă, de formă poligonală neregulată, care urmează sinuozitățile masivului de calcar jurasic pe care este amplasată, ocupa o suprafaţă de aproximativ 0,3 ha. O a doua incintă, aproape complet demantelată, închidea un spaţiu de cel puţin două ori mai mare decât cel cuprins în perimetrul incintei mici. Zidurile cetăţii, construite din blocuri de calcar, sunt prevăzute pe trei laturi cu turnuri de apărare. Pe tronsonul păstrat al incintei mari se află cinci turnuri rectangulare.

Ca element de arhitectură se impune bastionul porţii principale cu arcadă dublă continuată cu o arcadă oarbă.

De origine orientală, poarta principală cu arcadă dublă este întâlnită frecvent în evul mediu și utilizată de constructorii bizantini la diverse edificii din Peninsula Balcanică dar și în Țările Române la Cetatea Neamțului, biserica Sf. Nicolae Domnesc de la Curtea de Argeș și la bisericile moldovenești ctitorite de Ștefan cel Mare.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *