Localizare

Este situată în vecinătatea satului Enisala, pe un deal ce domină peisajul, la intersecţia unor importante drumuri de apă şi de uscat, fiind construită pe cel mai înalt promontoriu situat între lacurile Babadag şi Razim.
Denumirea cetăţii provine de la turcescul “yeni” (nou), respectiv regionalismul dobrogean “sale” (aşezare,
sat), adică aşezare nouă. Se pare că turcii au preluat această denumire de la unitatea administrativă de lângă cetate, căreia i se spunea Vicus Novus (Satul Nou), apoi Novoe Selo. În acelaşi timp, cetatea este cunoscută şi sub denumirile Heraclia sau Heracleea.

“>

Festival Enisala Castle

FESTIVAL ENISALA CASTLE 2017. În această vară, sunteţi invitaţi la festivalul celei mai frumoase cetăţi din Dobrogea, cetatea Enisala. Organizatorii au pregătit un festival ce in afara de serile fantastice, cu concerte la care vor participa trupe din Romania si din strainatate, va avea un orasel medieval care va “transporta” vizitatorii in vremurile de alta data.

Mai multe amanunte gasiti aici: http://evenimente-constanta.ro/concerte-ateliere-si-distractie-intr-un-orasel-medieval-la-enisala-castle-fest/

 

Atestare documentara

 În urma studierii portulanelor din secolele XIII – XIV, localitatea care apare sub numele de Bambola, Pampulo a fost edificată cu cetatea Enisala. Aceasta a fost pentru prima dată menționată cu numele de Yeni-Sale în secolul al XV-lea, în cronica lui SüKrüllah, ce făcea referinţă la cetăţile din Dobrogea cucerite de Baiazid I.

A fost apoi menţionată în anul 1573, într-un registru otoman, ca una dintre proprietăţile unităţii administrative Hârşova-Babadag. În 1877, într-o hartă rusească, apare ca o asezare cu 10-20 de case. În documentele mai recente, fortăreața a fost menționată cu numele de Ienisali de către Ion Ionescu de la Brad în 1850, iar în Fondul Țapiurilor Otomane dintre 1864 și 1877 este menționată cu vechea denumire, Yeni-Sala. În 1882 Enisala a fost declarată așezare rurală.

Arhitectura

Întreaga arhitectură a fortificaţiei ridicată pe cel mai înalt promontoriu din zonă, arată că aceasta a fost construitaă cu scop defensiv şi de supraveghere de la înălţime a importantelor drumuri de apă şi de uscat ce străbăteau zona.
Zidurile înalte, încăperile mici, dar riguros aranjate, curtea interioară de mici dimensiuni, dependinţe inexistente în afara zidurilor şi nelipsitul turn al gărzii puternic înarmate, accesul dificil din cauza stâncilor şi a drumului îngust ce duce la o poartă nu foarte mare arată că de-a lungul istoriei sale, Enisala a avut rol militar, politic şi administrativ şi mai puţin economic.

Cetatea propriu-zisă, de formă poligonală neregulată, care urmează sinuozitățile masivului de calcar jurasic pe care este amplasată, ocupa o suprafaţă de aproximativ 0,3 ha. O a doua incintă, aproape complet demantelată, închidea un spaţiu de cel puţin două ori mai mare decât cel cuprins în perimetrul incintei mici. Zidurile cetăţii, construite din blocuri de calcar, sunt prevăzute pe trei laturi cu turnuri de apărare. Pe tronsonul păstrat al incintei mari se află cinci turnuri rectangulare.

Ca element de arhitectură se impune bastionul porţii principale cu arcadă dublă continuată cu o arcadă oarbă.

De origine orientală, poarta principală cu arcadă dublă este întâlnită frecvent în evul mediu și utilizată de constructorii bizantini la diverse edificii din Peninsula Balcanică dar și în Țările Române la Cetatea Neamțului, biserica Sf. Nicolae Domnesc de la Curtea de Argeș și la bisericile moldovenești ctitorite de Ștefan cel Mare.

Istoric

Cetatea Enisala a fost ridicatăde puterea imperială bizantină şi de cea comercială genoveză la sfârşitul secolului al XIII -lea şi la începutul secolului al XIV-lea şi ulterior inclusă în sistemul defensiv al Ţarii Româneşti, iar mai apoi fiind transformată în garnizoană a Imperiului Otoman.

Abandonată de către turci, cetatea s-a ruinat în următoarele veacuri, dar este singura cetate medievală care a supravieţuit confruntărilor armate rusoturce desfăşurate pe teritoriul Dobrogei.
Parţial reconstruită şi având un cochet drum de acces ce duce călătorul până la poarta de intrare, Enisala, singura cetate medievală din Dobrogea, este pregatită să îşi redobândească, de această dată în pace, gloria de odinioară.

Este situată în vecinătatea satului Enisala, pe un deal ce domină peisajul, la intersecţia unor importante drumuri de apă şi de uscat, fiind construită pe cel mai înalt promontoriu situat între lacurile Babadag şi Razim.
Denumirea cetăţii provine de la turcescul “yeni” (nou), respectiv regionalismul dobrogean “sale” (aşezare,
sat), adică aşezare nouă. Se pare că turcii au preluat această denumire de la unitatea administrativă de lângă cetate, căreia i se spunea Vicus Novus (Satul Nou), apoi Novoe Selo. În acelaşi timp, cetatea este cunoscută şi sub denumirile Heraclia sau Heracleea.

Cetatea Enisala a fost construită cu scop militar, defensiv şi de supraveghere de la înălţime a drumurilor de pe uscat şi mai ales de pe apă, într-o perioadă în care gurile Cernet şi Dunavăţ nu erau încă blocate, iar actualul lac Razim era încă golf al Mării Negre. Cetatea a fost ridicată de puterea imperială bizantină şi de cea comercială genoveză la sfârşitul secolului al XIII -lea şi la începutul secolului al XIV-lea, secol în care a avut rol militar, politic şi administrativ şi mai puţin economic, făcând parte din lanţul de colonii genoveze care cuprindea oraşele Chilia şi Likostomion din Delta Dunării, Cetatea Albă de la gurile Nistrului, Caffa şi Balaclava din sudul Crimeei. În timpul lui Mircea cel Bătrân cetatea a trecut în stăpânirea Ţării Româneşti, fiind inclusă în sistemul defensiv. La sfârşitul domniei acestuia, în anul 1417 este cucerită de Imperiul Otoman. Ca şi la Isaccea şi Giurgiu, turcii instalează în Enisala o garnizoană militară.

Ulterior, datorită înaintării stăpânirii turceşti dincolo de gurile Dunării până la Cetatea Albă şi Chilia şi a formării cordoanelor de nisip ce separă lacul Razim de Marea Neagră, cetatea a fost abandonată deoarece nu mai corespundea intereselor strategice şi economice otomane.

Cetatea s-a ruinat în următoarele veacuri, însă abandonarea ei de către turci a făcut ca în timpul războaielor rusootomane Enisala să fie singura care a scăpat fără a fi demolată.

Generalii armatei ruse au ordonat acum aproape 200 de ani distrugerea tuturor cetăţilor medievale din nordul Dobrogei unde funcţionau garnizoanele Imperiului Otoman. Una singură a scapat – Heracleea, nemaifiind activă la acea vreme.

Aşa se face că în prezent, Enisala a rămas singura cetate medievală din Dobrogea.